Acum un an când mi s-a făcut propunerea să preiau conducerea Institutului “Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni m-am simțit onorat. Nu știam ce voi găsi la Institut, ce probleme are acesta decât din niște rapoarte ale unor instituții publice și din vorbele unui fost director. În schimb știu că îmi doream din tot sufletul să demonstrez că se poate…….

După un an de zile de muncă (Institutul nu avea nici măcar web-site în aprilie anul trecut) pot spune că se poate mult mai mult. Am învățat, am suferit atunci când lucrurile nu ieșeau bine, m-am bucurat când proiectele au început să se contureze și m-am ales cu cearcăne duble din cauza nopților nedormite. Am cunoscut oameni minunați cu un suflet cât cuprinde și oameni mici care se descurcă în societatea contemporană datorită tupeului nemăsurat și nesimțirii; Am primit sprijin din partea unor oameni care nu-mi datorau nimic și mi s-au pus bețe în roate de personaje care și-au făcut o meserie din enunțarea sprijinului pe care îl acordă românilor de pretutindeni. Am făcut evaluări greșite și din păcate am reușit să ratez implementarea unor proiecte pe care le consideram necesare. Am dezamagit mulți și probabil am surprins plăcut cam tot pe atâția…… Continue reading »

Când vorbesc de nevoia de schimbare, mă refer la genul de oameni care se transformă peste noapte şi care nu au nici ideologie,nici principii, ci doar interese. Înţeleg să treci de la un partid la altul o dată…Oamenii se schimbă, partidele se schimbă…se pot întâmpla multe. Dar când acestă trecere este condiţionată doar de păstrarea funcţiilor şi privilegiilor, aici apare o problemă. Şi acest lucru nu se întâmplă doar la nivelul preşedinţilor de consiliu judeţean, cum vedem mai jos. Orice parvenit a pus mâna pe o cloşcă cu puii de aur nu o mai lasă din mână în veci. Se colorează în orice culoare politică e necesar, aduce orice fel de argumente posibile şi imposibile, vorbeşte de trecut şi de viitor, se roagă, se luptă, plânge, şi în acelaşi timp ţine la spate bâta cu care dă în cap oricui vrea să-i strice “combinaţiile”. Are un discurs care te poate face să lăcrimezi doar la gândul luptei lui necontenite pentru adevăr şi dreptate. Nu dă răspunsuri directe, ci îţi vorbeşte în parabole pline de adânci înţelesuri. Îţi zâmbeşte în faţă şi nu are nici un fel de regret când îţi sapă groapa. În limbajul urban se numeşte “supravieţuitor”. Adică orice s-ar întampla el rămîne deasupra vremurilor, nimeni şi nimic nu-l poate desprinde de obiectul parvenirii lui. Continue reading »

Schimbarea e grea….teribilă aş putea spune. Mai ales dacă încerci să schimbi realităţi care par impietrite în timp. Schimbarea nu trebuie să se  adreseze oamenilor ci mentalităţilor. Nu are conotaţii personale şi nici peiorative. Schimbarea ar trebui să vină din dorinţa de a înlocui ceva mai puţin bun, un ceva devenit perimat, cu ALTCEVA. Schimbarea nu ar trebui să  arunce la coş lucrurile bune pe care le găseşte în cale. Ci să le încorporeze într-o viziune mai amplă care să dea naştere la ceva mai bun şi de ce nu, mai drept.

Sună frumos….dar cu siguranţă un pic fantezist. Schimbarea în România trebuie de multe ori făcută cu forcepsul. Pe plaiurile noastre mioritice găsim jupâni care se identifică cu o cauză sau cu o instituţie pentru totdeauna. Consideră ca e al lor de drept totul pentru simplul motiv că se cred singurii în măsură să decidă . Nu acceptă decât soluţiile alese de ei şi dacă cineva vine cu alternative îl denigrează mai mult sau mai puţin subtil până reuşesc să-l înlăture. Dispreţuiesc cultura şi dacă termină argumentele îşi aduc aminte că sunt golani (derbedei) şi legea pumnului poate fi o ultimă variantă câştigătoare.  Se înţeleg şi cu politicienii (mulţi fac parte din ei şi trec dintr-o barcă în alta fără probleme) şi cu lumea interlopă. Participă la festivităţii culturale cu aceeaşi dezinvoltură cu care se duc la şpriţuri cu băieţii dubioşi din clanurile mafiote.  Au un mod de viaţă mult peste veniturile încasate şi nu se feresc să arate că au potenţă de orice fel. Vorbesc de Dumnezeu la fel de uşor precum se duc la piaţă şi singurul lor crez e să-şi atingă scopurile indiferent de mijloace.

Nu-i judec, nu e dreptul meu să fac asta. Nici nu încerc să-i categorisesc. Dar lupt pentru schimbare!!! Îmi dorec să fac asta tocmai pentru a nu uita că indiferent de forţa pe care o manifestă, bunul simţ mai trebuie să şi învingă. Şi le mulţumesc celor care au avut curajul să spună: DA!E nevoie de schimbare!!!!

Evenimentul România jună, organizat de LSRS a suscitat numeroase dezbateri în cadrul mediului online . La prima vedere este o polemică referitoare la cine reprezintă cu adevărat interesele studenților români din străinătate. La asta se referă în primul rând scrisoarea deschisă a grupului de contestatari ai evenimentului de pe pagina de facebook  “Pe mine NU ma reprezinta LSRS”. Cel puțin în aparență.

În respectiva scrisoare de arată clar cine conduce LSRS, care sunt  grupurile de interese care ar putea avea legătură cu demersurile respectivei organizații și slabiciunea structurii în ceea ce privește participarea membrilor la luarea deciziilor. Nu comentez pentru că nu am încă o perspectivă clară asupra a ceea ce reprezintă sau nu LSRS la ora actuală.

În schimb mi-a atras atenția ceea ce este definit de autorii acestui demers ca principal motiv de iritare “Principalul motiv pentru care noi, semnatarii acestei scrisori, dorim să ne delimităm de LSRS este discursul promovat de aceast ONG, centrat, credem noi, în jurul unei ideologii periculoase, naționaliste și esențialiste”.

Am citit cu mare atenție trimiterile la videoclipuri schimbate peste noapte, la sigle modificate instant sau pur și simplu la textele care s-au cosmetizat datorită nevoii de a fi în concordanță cu modelele impuse la nivel european.

Am văzut atacurile printre rânduri la biserica ortodoxă și la identificarea principalelor valori ale românismului cu aceasta. Dacă tinerii români se raportează în marea lor majoritate la biserica ortodoxă e rău. Dacă se raportează la evenimente care au influențat într-un mod decisiv formarea națiunii române e desuet, daca nu chiar anti-european.

Expresii ca “protejarea valorilor românești” sunt taxate dur cu trimiterea la naționalim extremism “ (ne întrebăm, protejarea lor de ce anume? înţelegem că aceste valori ar fi mai frumoase și mai speciale decât ale celorlalte nații)

Citatatele din părinții Staniloae și Cleopa sunt ridiculizate și trimise la coșul de gunoi al istoriei. Iar Petre Țuțea cu al său românism prin vocație e luat la mișto de tinerii care nu simt nici o pericol în pierderea identității naționale deoarece probabil, în noul context globalizator acesta trebuie să se dilueze până la dispariție.

Per total textul comunicatului de presă îmbină atât de armonios argumente logice, bazate pe bun simț și responsabilitate civică, cu atacuri directe la identitatea națională, la prezervarea acesteia, și la ceea ce însemnă românism în general încât nu pot să nu mă întreb dacă sunt simple scăpări generate de pasiunea generată de subiect sau intoxicări subtile.

Pentru că se exclude din start faptul că poți să fii un susținător al românismului, al prezervării identității naționale și în același timp un susținător al libertății de exprimare în toate domeniile, de la religie până la orice altceva.

Trebuie să fii ori una ori alta!

Ori un globalizator înfocat ori un naționalist extremist care își  susține până la absurd ideile preconcepute. Aici se află de fapt extremismul ideologic. În neaceptarea unei căi de mijloc care te poate face un bun român care nu își reneagă istoria și valorile, ba mai mult caută să le revitalizeze dacă le simte în pericol și în același timp un bun cetățean al lumii care crede în libertatea cuvantului și a religiei, în democrație și în drepturi egale, indiferent de rasă, sex sau orientare sexuală.

De curând șefii principalelor state europene au facut public eșecul multiculturalismului promovat în ultimele decenii în statele respective. Au enunțat nevoia unei alte abordări, abordare care să țină cont de specificul național și cultural la care imigranții trebuie să se adapteze dacă vor să trăiască pe teritoriile respectivelor state.

Cam în acest fel au făcut-o:

1. „Încercările de a construi o societate multiculturală în Germania au eșuat complet …potrivit caruia oamenii vor trai fericiti unul langa altul – nu a functionat, iar imigrantii trebuie sa depuna mai multe eforturi pentru a se integra, inclusiv sa invete limba germana.” 16 octombrie 2010 – Angela Merkel, Cancelarul Germaniei
2. „Doctrina statului multicultural a eșuat și va fi abandonată…membrii tuturor religiilor trebuie sa se integreze in societatea mai larga si sa accepte valorile ei fundamentale…

…..acest lucru inseamna sa ne asiguram ca imigrantii invata sa vorbeasca limba engleza si ca toate scolile predau copiilor elementele unei culturi si a unui program comun” 5 februarie 2011 – David Cameron, prim-ministrul Marii Britanii

3. „Da, este un eşec. Adevărul este că în toate democraţiile noastre suntem mai preocupaţi de identitatea celui care soseşte şi nu suficient (de preocupaţi) de identitatea ţării care primeşte … Nu vrem o societate în care comunităţile coexistă unele alături de altele. Cine vine în Franţa acceptă să se topească într-o singură comunitate, comunitatea naţională. Dacă nu acceptă acest lucru, să nu vină în Franţa”. Nicolas Sarkozy, președintele Franței, 10 februarie 2011

Oare toți acești șefi de stat care până la urmă au făcut aceste declarații din rațiuni politice, sub presiunea propriilor alegători sunt pasibili de a fi acuzați de naționalism exagerat?

P.S. Nu sunt un susținător al LSRS pentru că nu-i cunosc. Am comunicat ceva vreme cu o persoana care face parte din respectiva organizație și mi-a făcut o impresie excelentă. Legăturile persoanelor din conducere cu o parte a mediului politic și de afaceri sunt mai mult decât evidente și fiecare trage concluziile de rigoare din acest fapt. Dar de la  a polemiza pe subiectul reprezentativității LSRS până la a ataca mai mult sau mai puțin voalat românismul și tot ce ține de acesta e cale lungă……

Detalii despre evenimentul “România Jună” și despre polemicile generate de eveniment se găsesc la:

http://www.romania-juna.eu/

http://www.facebook.com/event.php?eid=129452700482073&ref=ts

http://www.contributors.ro/dezbatere/emanatia-lui-zamolxe/

‎”Importantă este priveliștea. Să nu faceți statistica frunzelor unui peisaj, ci într-un peisaj să vedeți ceea ce este fundamental și dominant organic” Nicolae Iorga