Istoria Basarabiei

Istoria Bsarabiei

Comunitatea românească din estul Serbiei

Comunitatea românească din estul Serbiei

Tutoriat Tineri Etnici Români

coperta1
cristi dumitru

“Contribuţia familiei Hurmuzachi la dezvoltarea culturii şi literaturii române în Bucovina”

contributie-mem-hurmuzachi-veronica
  • 07Aug

    În România există la ora actuală, conform registrului naţional ONG 56 423 de asociaţii, 17 481 de fundaţii, 910 federaţii şi 678 de uniuni. La un calcul simplu există  75 492 de diverse forme de organizare care au într-un fel sau altul legătură cu implicarea civică. Implicare de cele mai multe ori non-partizană care se manifestă în toate modurile posibile şi imposibile.

    Dacă ţinem cont de faptul că pentru a forma un ONG ai nevoie de minim 3 persoane aflăm că minim 226 476 de ongişti activează pe teritoriul României, într-un cadru organizat, în baza legilor ce guvernează statul român.

    De ce această statistică seacă şi mai ales minimală? Pentru că România trece în această perioadă printr-o puternică criză politică şi mai ales economică. Politicienii şi-au ascuţit armele şi acum le fac să zăngăne în spaţiul public fiecare asumându-şi adevărul absolut. Poporul este dezorientat şi nu a dat dreptate nici unei tabere, reuşind printr-o prezenţă mare, dar insuficientă, la referendum, să lase decizia finală în mâinile a 9 judecători.

    Cei mai activi cetăţeni ai ţării, voluntarii implicaţi în diverse proiecte  care de care mai pline de elan creator parca nu există în tot acest timp. Se ascund în spatele nonpartizanatului sau chiar în spatele mincinoasei sintagme “apolitic” pentru a nu îşi exprima punctul de vedere asupra nebuniei care ne înconjoară. Se declară scârbiţi de mizeria morală în care se scaldă clasa politică şi o dată cu ea întrega societate românească dar nu ies în lumina reflectoarelor pentru a da exemple de bună practică. Uită că omul cetăţii, voluntarul implicat în schimbarea în bine a societăţii are nu numai dreptul ci şi obligaţia de a se implica în bunul mers al vieţii sociale. Civismul este singura soluţie care poate scoate România din marasmul în care se scaldă. Iara cei minim 226 476 de mii de cetăţeni activi nu par a face mare lucru în acest sens.

    Această neimplicare civică a dat şi dă ocazia clasei politice să-şi facă de cap în continuare. Să nu aibă limite şi nici restricţii de orice fel. Şi pentru a nu ignora cea mai interesantă clasă de voluntari care “uită” să se implice, să aducem în lumină organizaţiile  studenţeşti. Sunt studenţii, viitorii lideri ai societăţii, speranţa în mai bine a unui popor. Reprezentanţii lor vorbesc frumos, au abordări europene chiar şi participă la cel puţin 30-40 de traininguri pe an. Îşi asumă reprezentarea a sute, mii, unii chiar a sute de mii de studenţi dar tac când România trece printr-o criză  de proporţii uriaşe. Îşi uită verbele prin sertarele căptuşite cu diplome care de care mai stralucitoare şi se ascund în spatele aceloraşi sintagme prăfuite asezonate cu europenismul Politically Correct.

    Concluzia? E  simplă. La treabă dragi voluntari ai societăţii civile. Puneţi osul la bătaie şi ieşiţi la lumină. Arătaţi că nu sunteţi simple statistici în registrul naţional al ONG!

  • 19Jul

    Există un timp pentru toate….și mai ales există o limită pentru orice. În România de astăzi limitele se depășesc cu o viteză amețitoare. Mesajele devin din ce în ce mai violente, politica se tranformă în ură și vendete personale iar marea masă tace. E dezorientată de hoții care strigă hoții și îi încadrează pe toți în aceeași oală. “Toți sunt o apă și un pământ” – în viziunea simplă, nu simplistă, a omului de rând, acela care muncește pe bani puțini și abia are după ce bea apă.

    Ce mi se pare mult mai grav este că acea clasă socială pe care o numim în diverse feluri, de la societate civilă până la clasa de mijloc, de la organizații studențești până la ong-uri de apărare ale democrației, tace și ea. Nu contează ce poate să spună ….problema e că nu are nimic de spus.

    În toată acestă nebunie în care suntem aruncați de ceva timp, purtătorii de mesaje se regăsesc în proporție de 90% în clasa politică. Nu știu dacă cei care ar trebui să vorbească se tem că vorbele și faptele lor ar fi simple picături de nisip în avalanșa știrilor de zi cu zi. Sau se tem că vor aleage partea care va pierde.  Ori pur si simplu se feresc să se situeze pe un neutru și neinteresant mijloc.

    Acești oameni  situați în general în poziții de lideri ai comunităților, grupurilor sau organizațiilor din care fac parte, se ascund ca struțul cu capul în nisip și nu intră într-o dezbatere publică ce are ca finalitate viitorul României. Probabil o parte din ei câștigă bani buni(sau frimituri) fiind umili angajați de campanie al unei părți sau alta. Desigur dintr-o poziție anonimă căci ei nu fac politică și de obicei au trecute în statute formale sau declarații informale declarații sforăitoare de nonpartizanat politic.

    Sau doar se declară scârbiți de o Românie în care nu se mai poate face nimic.

    Dar imediat ce se vor liniști lucrurile, am așa o vagă impresie că acei tăcuți vor devenii mult mai activi. Vor vorbi de principii, vor desfăura acțiuni „culturale” și “culturalizatoare” și se vor implica activ în viața cetății în general. Nu contează că aceea cetate va avea sau nu zidurile găunoase sau dărâmate la propriu. Sau că șobolanii vor mișuna iarăși printre noi și vor mușca din cea ce a mai rămas bucăți mari de cașcaval. Important e că au tăcut la timp, nu și-au asumat nimic și nu pot fi acuzați de vre-un fel de partizanat.

    Trist …dar adevărat!

  • 28Jun

    Că în 1940 Basarabia a fost  smulsă României de URSS este foarte clar. Că Bucovina a fost ruptă de la ţara mamă doar pentru o reparaţie morală pretinsă de soviete este la fel de clar.  Trecutul nu-l putem schimba dar în acelaşi timp avem obligaţia morală să nu-l uităm. Prezentul şi viitorul este acela care ar trebui să ne preocupe. Integrarea europeană, unirea celor două ţări româneşti între graniţele Uniunii Europene sunt deziderate care apar pe buzele tot mai multor români din stanga şi din dreapta Prutului. Se va face….nu ştiu daca peste un an sau peste 10 dar sunt sigur că Europa va readuce între graniţele sale un teritoriu pe care până şi Papa Sixtus al IV-lea l-a  inclus în civilizaţia occidentală prin numirea lui Ştefan cel Mare  ca “Athleta Christi” (atletul lui Christos). În schimb Bucovina şi ceea ce numim Bugeac sunt eliminate din orice discuţie referitoare la rapt. Comunităţile româneşti din aceste zone sunt încet încet assimilate sau moldovenizate în scopul distrugerii oricărei urme de civilizaţie românească. Cimitirele sunt distruse, monumentele vandalizate şi peste tot domneşte o lege a tăcerii la fel de dură ca în vremea sovietelor demult apuse. Nepăsarea sau poate chiar rea voinţa, au făcut ca aceste două teritorii să dispară aproape în totalitate din discuţia publică. Din când în când mai apare cite o răbufnire a unui jurnalist sau a uni mebru al comunităţii româneşti, care trage semnale de alarmă asupra situaţiei etnicilor români din aceste zone. Răbufnire repede îngropată de problemele zilnice ale societăţii româneşti şi de can-canurile care fac audienţă. 28 iunie 1940 reprezintă aceeaşi dramă şi pentru românii din aceste regiuni aşa cum ştim că reprezintă pentru cei din ceea ce astăzi numim Republica Moldova. Comunitatea românescă din aceste zone nu a obţinut nici un drept în plus după căderea URSS. Ba chiar în anumite regiuni a fost supusă unei politici de deznaţionalizare la fel de dură. Să nu uităm de ei când ne aducem aminte de data de tristă amintire 28 iunie 1940. Sunt la fel de români ca şi noi. Unii poate mult mai români…

  • 10Jun

    De-a lungul timpului românii au fost cotropiți, furați, amenințați de toate imperiile care s-au format și au mai și dispărut din vecinătatea  spațiului carpato-danubiano-pontic.

    Imperiul otoman a călcat în picioare toate popoarele din zonă dar nu a reușit să transforme în pașalâcuri țările române. Și între timp a dispărut…

    Imperiul Austro-ungar a avut pretenții constante asupra țărilor române….a dispărut între timp….și exemplele pot continua.

    Noi românii am rămas pe loc, ne-am păstrat limba, obiceiurile și am îndurat cu stoicism pe toți cei ce ne-au călcat pământurile cu gând de cucerire.

    Singurul mare nostru dușman am rămas tot noi pentru că  la 22 de ani de la înlăturarea unui sistem nu reușim să ne găsim calea. Nu putem acuza pe nimeni că cei care au condus și conduc România sunt corupți, mincinoși sau tradători. Nu ne putem ascunde în spatele teoriilor conspiraționiste care spun că așa au vrut cei puternici, ca noi românii să nu ne dezvoltăm. Pentru că toți facem parte din aceeași societate. Societate care se exprimă la fel de la opincă până la vlădică. Oul furat de săracul care vrea să mănace are aceeși valoare morală cu milioanele de euro îndesate în valize de politicienii corupți până în măduva oaselor. Reperele moralității sociale au rămas undeva în istorie și sunt aduse în spațiul public tocmai de cei ce le încalcă într-un mod agresiv, pentru a fi decredibilizate.

    Ne ascundem după vaietul general că totul merge rău în țara asta dar când vine vremea să alegem între virtute și viciu, mulți dintre noi preferăm viciul pentru a ne pune la adăpost de vicisitudinile financiare ale epocii în care trăim.

    Ipocrizia a ajuns la rang de normalitate și înjurăm clasa politică doar pentru simplul motiv că a reușit să pună mâna pe sacul cu bani și noi nu. Desigur nu toți ….dar prea mulți dintre noi gândesc așa…..

    De ce am ajuns aici? Care sunt cauzele care opresc dezvoltarea culturală și economică a unui popor cu unele din cele mai adânci rădăcini ale istoriei universale? De ce nu putem trece încă de această imposibilă tranziție de atâta amar de ani?

    Sunt întrebări la care răspunsurile nu contenesc să apară. Cu cât ni le vom pune mai mulți și cu cât vom încerca să înțelegem cauzele a ceea ce nu ne place și vrem să schimbăm în societatea contemporană cu atât mai repede vor veni și rezultatele.

     

  • 26Apr

    Acum un an când mi s-a făcut propunerea să preiau conducerea Institutului “Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni m-am simțit onorat. Nu știam ce voi găsi la Institut, ce probleme are acesta decât din niște rapoarte ale unor instituții publice și din vorbele unui fost director. În schimb știu că îmi doream din tot sufletul să demonstrez că se poate…….

    După un an de zile de muncă (Institutul nu avea nici măcar web-site în aprilie anul trecut) pot spune că se poate mult mai mult. Am învățat, am suferit atunci când lucrurile nu ieșeau bine, m-am bucurat când proiectele au început să se contureze și m-am ales cu cearcăne duble din cauza nopților nedormite. Am cunoscut oameni minunați cu un suflet cât cuprinde și oameni mici care se descurcă în societatea contemporană datorită tupeului nemăsurat și nesimțirii; Am primit sprijin din partea unor oameni care nu-mi datorau nimic și mi s-au pus bețe în roate de personaje care și-au făcut o meserie din enunțarea sprijinului pe care îl acordă românilor de pretutindeni. Am făcut evaluări greșite și din păcate am reușit să ratez implementarea unor proiecte pe care le consideram necesare. Am dezamagit mulți și probabil am surprins plăcut cam tot pe atâția…… Continue reading »

  • 03Apr

    Când vorbesc de nevoia de schimbare, mă refer la genul de oameni care se transformă peste noapte şi care nu au nici ideologie,nici principii, ci doar interese. Înţeleg să treci de la un partid la altul o dată…Oamenii se schimbă, partidele se schimbă…se pot întâmpla multe. Dar când acestă trecere este condiţionată doar de păstrarea funcţiilor şi privilegiilor, aici apare o problemă. Şi acest lucru nu se întâmplă doar la nivelul preşedinţilor de consiliu judeţean, cum vedem mai jos. Orice parvenit a pus mâna pe o cloşcă cu puii de aur nu o mai lasă din mână în veci. Se colorează în orice culoare politică e necesar, aduce orice fel de argumente posibile şi imposibile, vorbeşte de trecut şi de viitor, se roagă, se luptă, plânge, şi în acelaşi timp ţine la spate bâta cu care dă în cap oricui vrea să-i strice “combinaţiile”. Are un discurs care te poate face să lăcrimezi doar la gândul luptei lui necontenite pentru adevăr şi dreptate. Nu dă răspunsuri directe, ci îţi vorbeşte în parabole pline de adânci înţelesuri. Îţi zâmbeşte în faţă şi nu are nici un fel de regret când îţi sapă groapa. În limbajul urban se numeşte “supravieţuitor”. Adică orice s-ar întampla el rămîne deasupra vremurilor, nimeni şi nimic nu-l poate desprinde de obiectul parvenirii lui. Continue reading »

  • 02Apr

    Schimbarea e grea….teribilă aş putea spune. Mai ales dacă încerci să schimbi realităţi care par impietrite în timp. Schimbarea nu trebuie să se  adreseze oamenilor ci mentalităţilor. Nu are conotaţii personale şi nici peiorative. Schimbarea ar trebui să vină din dorinţa de a înlocui ceva mai puţin bun, un ceva devenit perimat, cu ALTCEVA. Schimbarea nu ar trebui să  arunce la coş lucrurile bune pe care le găseşte în cale. Ci să le încorporeze într-o viziune mai amplă care să dea naştere la ceva mai bun şi de ce nu, mai drept.

    Sună frumos….dar cu siguranţă un pic fantezist. Schimbarea în România trebuie de multe ori făcută cu forcepsul. Pe plaiurile noastre mioritice găsim jupâni care se identifică cu o cauză sau cu o instituţie pentru totdeauna. Consideră ca e al lor de drept totul pentru simplul motiv că se cred singurii în măsură să decidă . Nu acceptă decât soluţiile alese de ei şi dacă cineva vine cu alternative îl denigrează mai mult sau mai puţin subtil până reuşesc să-l înlăture. Dispreţuiesc cultura şi dacă termină argumentele îşi aduc aminte că sunt golani (derbedei) şi legea pumnului poate fi o ultimă variantă câştigătoare.  Se înţeleg şi cu politicienii (mulţi fac parte din ei şi trec dintr-o barcă în alta fără probleme) şi cu lumea interlopă. Participă la festivităţii culturale cu aceeaşi dezinvoltură cu care se duc la şpriţuri cu băieţii dubioşi din clanurile mafiote.  Au un mod de viaţă mult peste veniturile încasate şi nu se feresc să arate că au potenţă de orice fel. Vorbesc de Dumnezeu la fel de uşor precum se duc la piaţă şi singurul lor crez e să-şi atingă scopurile indiferent de mijloace.

    Nu-i judec, nu e dreptul meu să fac asta. Nici nu încerc să-i categorisesc. Dar lupt pentru schimbare!!! Îmi dorec să fac asta tocmai pentru a nu uita că indiferent de forţa pe care o manifestă, bunul simţ mai trebuie să şi învingă. Şi le mulţumesc celor care au avut curajul să spună: DA!E nevoie de schimbare!!!!

     

     

  • 14Aug

    Evenimentul România jună, organizat de LSRS a suscitat numeroase dezbateri în cadrul mediului online . La prima vedere este o polemică referitoare la cine reprezintă cu adevărat interesele studenților români din străinătate. La asta se referă în primul rând scrisoarea deschisă a grupului de contestatari ai evenimentului de pe pagina de facebook  “Pe mine NU ma reprezinta LSRS”. Cel puțin în aparență.

    În respectiva scrisoare de arată clar cine conduce LSRS, care sunt  grupurile de interese care ar putea avea legătură cu demersurile respectivei organizații și slabiciunea structurii în ceea ce privește participarea membrilor la luarea deciziilor. Nu comentez pentru că nu am încă o perspectivă clară asupra a ceea ce reprezintă sau nu LSRS la ora actuală.

    În schimb mi-a atras atenția ceea ce este definit de autorii acestui demers ca principal motiv de iritare “Principalul motiv pentru care noi, semnatarii acestei scrisori, dorim să ne delimităm de LSRS este discursul promovat de aceast ONG, centrat, credem noi, în jurul unei ideologii periculoase, naționaliste și esențialiste”.

    Am citit cu mare atenție trimiterile la videoclipuri schimbate peste noapte, la sigle modificate instant sau pur și simplu la textele care s-au cosmetizat datorită nevoii de a fi în concordanță cu modelele impuse la nivel european.

    Am văzut atacurile printre rânduri la biserica ortodoxă și la identificarea principalelor valori ale românismului cu aceasta. Dacă tinerii români se raportează în marea lor majoritate la biserica ortodoxă e rău. Dacă se raportează la evenimente care au influențat într-un mod decisiv formarea națiunii române e desuet, daca nu chiar anti-european.

    Expresii ca “protejarea valorilor românești” sunt taxate dur cu trimiterea la naționalim extremism “ (ne întrebăm, protejarea lor de ce anume? înţelegem că aceste valori ar fi mai frumoase și mai speciale decât ale celorlalte nații)

    Citatatele din părinții Staniloae și Cleopa sunt ridiculizate și trimise la coșul de gunoi al istoriei. Iar Petre Țuțea cu al său românism prin vocație e luat la mișto de tinerii care nu simt nici o pericol în pierderea identității naționale deoarece probabil, în noul context globalizator acesta trebuie să se dilueze până la dispariție.

    Per total textul comunicatului de presă îmbină atât de armonios argumente logice, bazate pe bun simț și responsabilitate civică, cu atacuri directe la identitatea națională, la prezervarea acesteia, și la ceea ce însemnă românism în general încât nu pot să nu mă întreb dacă sunt simple scăpări generate de pasiunea generată de subiect sau intoxicări subtile.

    Pentru că se exclude din start faptul că poți să fii un susținător al românismului, al prezervării identității naționale și în același timp un susținător al libertății de exprimare în toate domeniile, de la religie până la orice altceva.

    Trebuie să fii ori una ori alta!

    Ori un globalizator înfocat ori un naționalist extremist care își  susține până la absurd ideile preconcepute. Aici se află de fapt extremismul ideologic. În neaceptarea unei căi de mijloc care te poate face un bun român care nu își reneagă istoria și valorile, ba mai mult caută să le revitalizeze dacă le simte în pericol și în același timp un bun cetățean al lumii care crede în libertatea cuvantului și a religiei, în democrație și în drepturi egale, indiferent de rasă, sex sau orientare sexuală.

     

    De curând șefii principalelor state europene au facut public eșecul multiculturalismului promovat în ultimele decenii în statele respective. Au enunțat nevoia unei alte abordări, abordare care să țină cont de specificul național și cultural la care imigranții trebuie să se adapteze dacă vor să trăiască pe teritoriile respectivelor state.

    Cam în acest fel au făcut-o:

    1. „Încercările de a construi o societate multiculturală în Germania au eșuat complet …potrivit caruia oamenii vor trai fericiti unul langa altul – nu a functionat, iar imigrantii trebuie sa depuna mai multe eforturi pentru a se integra, inclusiv sa invete limba germana.” 16 octombrie 2010 – Angela Merkel, Cancelarul Germaniei
    2. „Doctrina statului multicultural a eșuat și va fi abandonată…membrii tuturor religiilor trebuie sa se integreze in societatea mai larga si sa accepte valorile ei fundamentale…

    …..acest lucru inseamna sa ne asiguram ca imigrantii invata sa vorbeasca limba engleza si ca toate scolile predau copiilor elementele unei culturi si a unui program comun 5 februarie 2011 – David Cameron, prim-ministrul Marii Britanii

    3. „Da, este un eşec. Adevărul este că în toate democraţiile noastre suntem mai preocupaţi de identitatea celui care soseşte şi nu suficient (de preocupaţi) de identitatea ţării care primeşte … Nu vrem o societate în care comunităţile coexistă unele alături de altele. Cine vine în Franţa acceptă să se topească într-o singură comunitate, comunitatea naţională. Dacă nu acceptă acest lucru, să nu vină în Franţa”. Nicolas Sarkozy, președintele Franței, 10 februarie 2011

    Oare toți acești șefi de stat care până la urmă au făcut aceste declarații din rațiuni politice, sub presiunea propriilor alegători sunt pasibili de a fi acuzați de naționalism exagerat?

    P.S. Nu sunt un susținător al LSRS pentru că nu-i cunosc. Am comunicat ceva vreme cu o persoana care face parte din respectiva organizație și mi-a făcut o impresie excelentă. Legăturile persoanelor din conducere cu o parte a mediului politic și de afaceri sunt mai mult decât evidente și fiecare trage concluziile de rigoare din acest fapt. Dar de la  a polemiza pe subiectul reprezentativității LSRS până la a ataca mai mult sau mai puțin voalat românismul și tot ce ține de acesta e cale lungă……

     

    Detalii despre evenimentul “România Jună” și despre polemicile generate de eveniment se găsesc la:

    http://www.romania-juna.eu/

    http://www.facebook.com/event.php?eid=129452700482073&ref=ts

    http://www.contributors.ro/dezbatere/emanatia-lui-zamolxe/

    ‎”Importantă este priveliștea. Să nu faceți statistica frunzelor unui peisaj, ci într-un peisaj să vedeți ceea ce este fundamental și dominant organic” Nicolae Iorga

    Tags: , , , , , , ,

   

Recent Comments

  • Buna, Cristi. Scuza-ma ca nu am diacritice aici. Am citit cu...
  • au sesizat si de acolo nu se va mai stii nimic:)...
  • FELICITĂRI!și mult succes în continuare. Sunt convinsă că pu...
  • FELICITARI....SI ASTEAPTA CA OR SA VINA SI REZULTATELE.... C...
  • Domnule Dumitru, Sunt de acord cu Dv. ca este nevoie de schi...